Sosise timpul sa admit realitatea. Imi pierdeam controlul, iar cineva putea spune ca il pierdeam prea des. Ma simteam asa de gol, desi acaparam mult capital spiritual la intalnirile de la biserica. Ca sa nu mai vorbesc despre sentimentul de remuscare. Era adevarat. Eram un patimas, un patimas al televizorului. Ecranul televizorului ma atragea ca un magnet. Uneori reuseam sa ma controlez, si ma bucuram de o vizionare civilizata. Apoi existau nopti cand stateam in fata ecranului pana la ore mici. Nu era bine. Incepusem sa disper: "Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?... ?" (Rom. 7:15, 17-24)

Ma luptam cu aceste ganduri neplacute cu catva timp in urma. Doream atat de mult sa ma scap de aceasta patima, dar nu stiam cum sa obtin ajutor. Ce bine a fost cand am spus despre acest lucru unei persoane potrivite, care stia ca la spitalul "Harul" se deschisese un serviciu nou pentru patimasii TV. Acolo toti patimasii de TV si de filme primeau ajutor; toti cei ce erau legati de patima vizionarii. Acesta era locul potrivit pentru mine.

Sa privim deci la spitalul "Harul". In acest spital toti pacientii au acces fara restrictii la directorul IH, in biroul acestuia. Personalul spitalului il cinsteste pe director atat de mult incat biroul Sau este numit "Locul preasfant": "...prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul Preasfant" (Evr. 10:19) Am intrat in biroul directorului cu mare reverenta. In acea atmosfera sfanta a trebuit sa marturisesc ca "oricine traieste in pacat este rob al pacatului " (Ioan 8:34). In primele Sale cuvinte El a afirmat ca exista multi clienti in sala de asteptare, si mai sosesc si altii. El a dat asigurare ca e posibila eliberarea completa pentru cei care doresc din toata inima sa fie liberi. Aceasta promisiune se aplica oricarei patimi. Tuturor celor ce doresc El le-a dat garantia retetei scrise: "daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai" (Rom. 8:13) Pacientii trebuie sa ia acest medicament in fiecare zi pentru a avea efect: "Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. "(1Cor. 10:13)

L-am intrebat despre vizionarea moderata. Mi-a spus ca era cam intristat de acest lucru. Cetatenii Imparatiei au nevoie de sport si de alte spectacole pentru a-si intretine sufletele lor; este ca si cum grija Regelui nu ar acoperi toate nevoile lor. Chiar si un consumator moderat de programe TV isi pierde prin vizionare capitalul spiritual castigat anterior. Conform spuselor directorului IH cetatenii Imparatiei care traiesc in tari mai tehnologizate, sunt mai saraci spiritual decat media. Eu am promis sa iau zilnic acest medicament oferit doar pe reteta, si sa sfatuiesc si pe altii sa faca la fel.

Am plecat acasa cu pasi fericiti. Poate voi incepe un grup AV sau altceva de acest fel. In orice caz, am decis sa dau o mana de ajutor patimasilor TV si altor sarmani spirituali, prin directionarea ochilor lor catre comoara Regelui.

Cu salutari liberatoare,
J. P.